Senzorii de mişcare sunt o componentă tehnică care pot determina cantitatea masurată a proprietăţilor fizice cum ar fi radiaţii la diferite lungimi de undă: radiaţii termice, radiaţii electromagnetice. Toate obiectele cu temperatură peste 0 absolut emit energie sub formă de lumină. De obicei această radiaţie luminoasă este invizibilă ochiului uman din cauza temperaturilor mici care radiază la lungimi de undă infraroşii. Această energie poate fi detectată de senzori electronici proiectaţi pentru această aplicaţie.
Senzorul infraroşu pasiv (PIR), este un senzor electronic care detectează şi masoară radiaţia infraroşu a obiectelor din campul lui vizual. Pentru a concentra această radiaţie pe suprafaţa senzorului se folosesc diferite mecanisme. Cea mai utilizată variantă este lentila de plastic cu faţete convergenţe (faţete Fresnel), proiectate pentru a concentra radiaţia infraroşu pe suprafaţa senzorului.
Principiu de funcţionare
Când sunt folosite într-un sistem de alarmă, electronica senzorului masoară constant această radiaţie comparând rezultatul actual cu cel anterior, iar dacă există o diferenţă, acţionează un releu, sau la modelele actuale optoMOS-uri, care cuplează la N.O. Nu este recomndat ca senzorul să fie plasat spre geam deoarece sursele de lumină infraroşie pot fi multiple, şi de asemenea, nici spre sau langă sisteme de ventilaţie sau încălzire care pot încălzi suprafaţa senzorului, cauzând astfel alarme false.
- Avantaje
- Poate fi folosit în spaţii înguste fară a da alarme false
- Varianta optimă pentru sisteme de alarmă
- Tehnologie simplă
- Dezavantaje
- Volum mic de detecţie
- Constrângeri ale spaţiului de detecţie
- Sensibil la variaţii de temperatură
Senzorii de mişcare cu microunde reprezintă o variantă alternativă atunci când e necesară acoperirea unui volum mai mare de protecţie, când există variaţii mari de temperatură, când există interferenţe puternice. Principiul de funcţionare a unui senzor cu microunde se bazează pe detecţia radiaţiei electromagnetice de radio frecvenţă dintr-un anumit spatiu. Aceste lungimi de undă sunt suficient de mari pentru a nu interacţiona cu microparticule din aer dar suficient de mici pentru a fi reflectate de obiectele mari.
Principiu de funcţionare
Un astfel de senzor este format dintr-un transmitător (oscilatorul) şi un receptor (antenă şi o diodă Schottky). Undele electromagnetice generate de oscilator vor fi direcţionate printr-un ghid de undă şi focalizate pe antenă, care va redirecţiona undele către obiect. Ţinta vizată va reflecta o parte din unde către antenă, care le va redirecţiona către un dispozitiv electronic, ce va analiza diferenţa de fază dintre unda emisă şi cea recepţionată. Principiul fizic ce stă la baza funcţionării unui detector de fază este efectul Doppler. Cand obiectul ţintă se miscă înspre sau dinspre antenă, frecvenţa radiaţiei reflectate se va schimba în raport cu cea emisa. Astfel că, dacă obiectul se miscă spre antenă cu viteza v, frecvenţa undei reflectate va creşte, şi va scădea dacă se depărtează de antenă.
- Avantaje
- Volum mare de lucru
- Constrângeri limitate ale spaţiului de lucru
- Nu e sensibil la schimbări de temperatură -Tehnologie complexă
- Dezavantaje
- Nu pot fi folosiţi în spaţii înguste
- Sensibil la undele reflectate
