Multe elemente influenţează major calitatea imaginii într-un sistem de supraveghere video. În nenumărate cazuri, chiar dacă se folosesc echipamente de foarte bună calitate, rezultatele obţinute nu sunt satisfăcătoare.
Principalele cauze ale distorsiunilor sunt:
Calitatea şi tipul cablului:
Coaxial. Majoritatea cablurilor coaxiale au o impedanţă caracteristică de 75 Ohmi, semnalul video transmis fiind unul balansat. Cu cât cablul este mai gros, cu atât pierderie sunt mai mici. Semnalul video fiind un curent electric, cele mai mici pierderi le vom avea la un miez şi scut din aliaje de Cupru. RG 59 este tipul de cablu coaxial cel mai uzual in CCTV. Având diametrul exterior de 6.1mm şi un miez cu grosimea de 0.64mm oferă o flexibilitate crescută, iar principalul dezavantaj îl reprezintă pierderile de semnal în special la frecvenţe înalte. RG 6 este un cablu mai rigid, având diametrul extern de 6.86mm, miez cu grosimea de 1mm şi ecran dublu, dar se pot transmite imagini pe distanţe mult mai mari fără pierderi de semnal. Un alt aspect important al cablului coaxial este scutul (tresa). Acesta joacă un rol foarte important în respingerea interferenţelor. Ecranajul cablurilor coaxiale poate fi format dintr-o plasă de conductori subţiri sau din mai multe straturi alternative de folie şi plasă de fire.
UTP. Cablul torsadat este un tip de cablu în care doi conductori sunt rasuciţi unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenţei electromagnetice. Utilizarea cablului UTP în CCTV poate prelungi distanţa maximă de cablare pana la 1.2~1.5km folosind video transceivere active. Semnalul este nebalansat iar impedanţa caracteristică este de 100-110 Ohmi. NU SE RECOMANDĂ folosirea a două perechi de cablu UTP pentru transmiterea unui semnal video.
FTP şi STP. NU SE RECOMANDĂ folosirea cablurilor FTP şi STP pentru transmiterea semnalului video folosind video transceivere, datorită capacităţii electrostatice pe cablu şi a foliei de metal care atrage mai repede fulgerele. În cazul folosirii cablului FTP pentru transmisie video, folia de ecran trebuie conectată la împământare, iar distanţa se micşorează cu 5 ~ 15% faţă de UTP.
Diferenţa de potenţial: Diferenţa de potenţial reprezintă inducerea unui curent alternativ în traseul de cablu dintre DVR şi cameră. Aceasta este datorată referinţelor de masă diferite ale echipamentelor. Este cel mai des întâlnită în cazul instalării camerelor pe structuri metalice. Se recomandă în acest caz folosirea unei zone tampon dintr-un material izolator (lemn, plastic etc.). Efectele diferenţei de potenţial sunt diverse: efect de curgere, striaţii transversale, modele reticulare sau zgomot de imagine.
Traseul de cablu: NU ESTE RECOMANDATĂ realizarea traseului de cablu în paralel cu cablurile de înaltă tensiune. Datorită distanţei mici dintre cabluri, cel de înaltă tensiune poate induce un curent alternativ nedorit în traseul de cablu dintre DVR şi cameră.
Lungimea cablului: Semnalul video are un anumit grad de atenuare proporţional cu lungimea cablului. Distanţele maxime de instalare în funcţie de cablu sunt:
Coaxial - 250m
UTP - 300 ~ 400m, utilizând video transceivere pasive (se recomandă folosirea amplificatoarelor active chiar şi în apropierea limitelor superioare), 1.2 ~ 1.5km, utilizand video transceivere active
Mufare defectuoasă: Un contact imperfect poate influenţa semnificativ calitatea imaginii, aceasta fiind şi cauza majoră a pierderilor de semnal. Există mai multe tipuri de mufări, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale:
Mufarea cu lipire. Este cea mai sigură, dar nu oferă o rezistenţă mecanică mare.
Mufarea mecanică (cu infiletare). Cel mai uşor de utilizat, cu o rezistenţă mecanică acceptabilă. Cel mai pasibil de oxidare în cazul mufărilor exterioare sau în medii cu umiditate ridicată.
Sertizarea. Procedura cu un contact electric bun şi o rezistenţă mecanică mare.
Sursa de alimentare: Distorsiunile cauzate de sursa de alimentare sunt datorate în special suprasolicitării sursei, mai ales pe timp de noapte unde consumul camerelor cu IR creşte semnificativ. În cazul unor trasee lungi de cablu, sursa nu poate furniza suficientă energie pentru captarea imaginii în condiţii optime.
Temperatura de operare: La o temperatură scăzută (-20 grade C) apar efecte negative asupra componentelor electrice din echipamentele CCTV. La polul opus, o temperatură foarte ridicată poate suprasolicita termic echipamentul.
Tipul de senzor al camerei: Senzorii CMOS sunt mai robuşti, aceştia având nevoie de mai multă lumină în condiţii de iluminare similare comparativ cu un senzor CCD. Cantitatea de lumină redusă influenţează calitatea imaginii, fiind principala cauză a zgomotului de imagine.
